O echipă de la The University of Texas Medical Branch at Galveston a deblocat indicii cheie în înțelegerea a ceea ce declanșează procesul de naștere, potrivit rezultatelor cercetării publicate recent în PLOS ONE.
„Este important să înțelegem mai bine modul în care aceste semnale interacționează și funcționează în cazul unei sarcini normale la termen, deoarece poate oferi informații despre cum și de ce aceste semnale se activează prea devreme și declanșează prematur procesul de travaliu și naștere”, a declarat autorul principal și profesor asistent la UTMB în cadrul departamentului de obstetrică și ginecologie, Ramkumar Menon.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, se estimează că 15 milioane de copii se nasc prematur, sau înainte de 37 de săptămâni de sarcină, în fiecare an. Complicațiile provocate de nașterea prematură sunt principala cauză de deces în rândul copiilor sub cinci ani.
Cercetătorii de laUTMB au studiat producția și mișcarea exosomilor, care sunt un tip specific de container molecular care transportă semnale chimice între celule. Exozomii în cauză pentru acest studiu au provenit de la celulele epiteliale ale amniosului sau AECs, care provin din mucoasa interioară a placentei care formează cavitatea uterină și se află în apropierea fătului în creștere. Acest țesut protejează fătul în timpul creșterii sale uterine.
AEC-urile au fost izolate din țesutul placentar eliminat de la femeile care și-au adus pe lume copiii prin cezariană la termen, fără a intra în travaliu, pentru a studia conținutul exozomilor derivați din AEC.
După ce au fost separați, o parte din exozomii derivați din AEC au fost expuși la stres folosind extract de fum de țigară timp de 48 de ore.
În continuare, conținutul exozomilor normali și al exozomilor expuși la stres au fost caracterizați și comparați folosind diverse tehnici biologice moleculare și celulare, analize proteomice urmate de analize bioinformatice.
Cercetătorii au descoperit că exosomii care fuseseră supuși în mod intenționat la stres conțineau o moleculă numită p38 MAPK, despre care se știe că are legătură cu nașterea prin accelerarea anumitor factori asociați cu nașterile, care includ îmbătrânirea placentei și creșterea inflamației sterile a uterului.
Inflamația duce la retragerea funcțională a hormonului de sarcină progesteron, determinând contracții uterine. Prezența p38 MAPK indusă de stres poate duce la contracții, chiar și atunci când fătul nu este încă pe deplin dezvoltat.
.