25 de hărți care explică limba engleză

Engleza este limba lui Shakespeare și limba lui Chaucer. Este vorbită în zeci de țări din întreaga lume, de la Statele Unite ale Americii până la o mică insulă numită Tristan da Cunha. Ea reflectă influențele secolelor de schimburi internaționale, inclusiv cuceriri și colonizări, de la vikingi până în secolul XXI. Iată 25 de hărți și tabele care explică modul în care engleza a luat naștere și a evoluat în limbile cu accente diferite vorbite astăzi.

Originea limbii engleze

1) De unde provine engleza

Engleza, la fel ca alte peste 400 de limbi, face parte din familia de limbi indo-europene, având rădăcini comune nu doar cu germana și franceza, ci și cu rusa, hindi, punjabi și persana. Acest frumos grafic realizat de Minna Sundberg, o artistă de benzi desenate finlandezo-suedeză, arată unii dintre cei mai apropiați verișori ai limbii engleze, precum franceza și germana, dar și relațiile sale mai îndepărtate cu limbi vorbite inițial departe de insulele britanice, cum ar fi farsi și greaca.

2) Unde sunt vorbite limbile indo-europene în Europa de astăzi

Să spui că engleza este indo-europeană, totuși, nu o restrânge prea mult. Această hartă arată unde sunt vorbite limbile indo-europene în Europa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud în prezent, și face mai ușor de văzut ce limbi nu au o rădăcină comună cu engleza: printre ele se numără finlandeza și maghiara.

3) Migrația anglo-saxonă

Iată cum a luat naștere limba engleză: După ce trupele romane s-au retras din Marea Britanie la începutul secolului al V-lea, trei popoare germanice – englezii, saxonii și iuții – s-au mutat și au întemeiat regate. Aceștia au adus cu ei limba anglo-saxonă, care s-a combinat cu unele cuvinte celtice și latine pentru a crea engleza veche. Engleza veche a fost vorbită pentru prima dată în secolul al V-lea și pare de neînțeles pentru vorbitorii de engleză de astăzi. Pentru a vă face o idee despre cât de diferită era, limba pe care au adus-o englezii cu ei avea trei genuri (masculin, feminin și neutru). Totuși, deși genul substantivelor a dispărut în limba engleză, 4.500 de cuvinte anglo-saxone supraviețuiesc astăzi. Acestea reprezintă doar aproximativ 1% din cuprinzătorul Dicționar Oxford English Dictionary, dar aproape toate cuvintele cele mai des folosite, care reprezintă coloana vertebrală a limbii engleze. Acestea includ substantive precum „zi” și „an”, părți ale corpului precum „piept”, „braț” și „inimă” și unele dintre cele mai elementare verbe: „a mânca”, „a săruta”, „a iubi”, „a gândi”, „a deveni”. Propoziția lui FDR „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăși” folosește numai cuvinte de origine anglo-saxonă.

4) The Danelaw

Următoarea sursă a limbii engleze a fost vechea norvegiană. Vikingii din Danemarca de astăzi, unii conduși de minunatul Ivar cel Fără Oase, au făcut raiduri pe coasta de est a Insulelor Britanice în secolul al IX-lea. În cele din urmă au obținut controlul asupra a aproximativ jumătate din insulă. Limba lor era probabil ușor de înțeles de către vorbitorii de limba engleză. Dar cuvintele din vechea norvegiană au fost absorbite în limba engleză: termeni juridici precum „lege” și „crimă” și pronumele „ei”, „ei” și „lor” sunt de origine norvegiană. „Arm” este anglo-saxon, dar „leg” este nordic vechi; „wife” este anglo-saxon”, dar „husband” este nordic vechi.

5)Cucerirea normandă

Transformarea reală a limbii engleze – care a început procesul de transformare a acesteia în limba pe care o vorbim astăzi – a avut loc odată cu sosirea lui William Cuceritorul din Normandia, în Franța de astăzi. Franceza pe care William și nobilii săi o vorbeau s-a dezvoltat în cele din urmă într-un dialect separat, anglo-normand. Anglo-normanda a devenit limba elitei medievale. A contribuit cu aproximativ 10.000 de cuvinte, multe dintre ele folosite și astăzi. În unele cazuri, cuvintele normande au înlăturat cuvintele din engleza veche. Dar în altele, ele au conviețuit ca sinonime. Cuvintele normande pot suna adesea mai rafinat: „sweat” este anglo-saxon, dar „perspire” este normand. Termenii militari (bătălie, marină, marș, inamic), termeni guvernamentali (parlament, nobil), termeni juridici (judecător, justiție, reclamant, juriu) și termeni bisericești (miracol, predică, fecioară, sfânt) erau aproape toți de origine normandă. Combinația dintre anglo-normandă și engleza veche a dus la engleza medie, limba lui Chaucer.

6) Marea schimbare a vocalelor

Dacă credeți că ortografia engleză este confuză – de ce „head” nu sună deloc ca „heat”, sau de ce „steak” nu rimează cu „streak”, iar „some” nu rimează cu „home” – puteți da vina pe Marea schimbare a vocalelor. Între aproximativ 1400 și 1700, pronunția vocalelor lungi s-a schimbat. „Mice” a încetat să mai fie pronunțat „meese”. „House” a încetat să mai fie pronunțat ca „hoose”. Unele cuvinte, în special cele cu „ea”, și-au păstrat vechea pronunție. (Iar dialectele din nordul Angliei au fost mai puțin afectate, unul dintre motivele pentru care au încă un accent distinctiv). Această schimbare este modul în care engleza medie a devenit engleza modernă. Nimeni nu este sigur de ce a avut loc această schimbare dramatică. Dar este mult mai puțin dramatică dacă ne gândim că a durat 300 de ani. Shakespeare era la fel de departe de Chaucer cum suntem noi de Thomas Jefferson.

Dispariția limbii engleze

7) Colonizarea Americii

Coloniștii britanici care au venit în diferite părți ale Americii în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea proveneau din medii regionale, de clasă și religioase diferite și au adus cu ei moduri distincte de a vorbi. Puritanii din Anglia de Est au contribuit la accentul clasic din Boston; regaliștii care au migrat în sud au adus un drawl; iar scoțienii-irlandezi s-au mutat în Appalaichans. Engleza americană de astăzi este, de fapt, mai apropiată de engleza britanică din secolul al XVIII-lea în ceea ce privește pronunția decât este engleza britanică din zilele noastre. Cândva în secolul al XIX-lea, pronunția britanică s-a schimbat semnificativ, în special dacă „r”-urile sunt pronunțate după vocale.

8) Explorarea timpurie a Australiei

Mulți dintre primii europeni care s-au stabilit în Australia, începând cu sfârșitul anilor 1700, au fost deținuți din Insulele Britanice, iar accentul englezesc australian a început probabil cu copiii lor din Sydney și din împrejurimi. Australia, spre deosebire de SUA, nu are o mulțime de accente regionale. Dar are multe cuvinte din vocabular împrumutate din limbile aborigene: cangur, bumerang și wombat, printre ele.

9) Canada

Loialiștii britanici au inundat Canada în timpul Revoluției americane. Ca urmare, engleza canadiană seamănă foarte mult cu engleza americană, dar a păstrat multe dintre cuvintele „ou” de la părintele său britanic (onoare, culoare, vitejie). Există, de asemenea, un vocabular specific canadian, dintre care multe sunt prezentate în acest nor de cuvinte. Canada trece printr-o schimbare de vocală proprie, unde „milk” este pronunțat ca „melk” de către unii vorbitori. Dar, spre deosebire de engleza britanică și americană, care are o varietate de accente regionale, engleza canadiană este destul de omogenă.

10) Engleza în India

Compania Britanică a Indiilor de Est a adus engleza în subcontinentul indian în secolul al XVII-lea, iar perioada colonialismului britanic a stabilit engleza ca limbă de guvernare. Încă este, în parte datorită diversității lingvistice incredibile a Indiei. Dar și limbile din subcontinent au contribuit la limba engleză. Cuvintele „șampon”, „pijama”, „bungalow”, „brățară” și „numerar” provin toate din limbi indiene. Expresia „I don’t give a damn” a fost odată speculată ca făcând referire la o monedă indiană. Probabil că acest lucru nu este adevărat – Oxford English Dictionary nu este de acord – dar arată că schimbul de limbi în perioada colonială a fost o stradă cu două sensuri.

11) Tristan da Cunha

Tristan da Cunha este cel mai îndepărtat arhipelag din lume: se află în Oceanul Atlantic de Sud, mai mult sau mai puțin la jumătatea distanței dintre Uruguay și Africa de Sud. Este, de asemenea, cea mai îndepărtată locație de vorbitori nativi de limba engleză. Tristan da Cunha face parte dintr-un teritoriu britanic de peste mări, iar cei aproape 300 de locuitori ai săi vorbesc doar engleza. Engleza din Tristan da Cunha are câteva trăsături neobișnuite: negativele duble sunt frecvente, la fel ca și folosirea lui „done” la trecut („He done walked up the road.”)

English around the world

12) Țări cu limba engleză ca limbă oficială

Cincizeci și opt de țări au engleza ca limbă oficială. Această cifră nu include majoritatea celor mai mari țări vorbitoare de limba engleză – Statele Unite, Australia și Regatul Unit nu au limbi oficiale. Această hartă arată unde limba engleză este fie limba oficială, fie limba dominantă. În special în Africa, aceasta se dublează, de asemenea, ca o hartă destul de precisă a istoriei coloniale britanice.

13) Ce țări din Europa pot vorbi limba engleză

Angleza este una dintre cele trei „limbi de procedură” oficiale ale Uniunii Europene. Președintele Germaniei a sugerat recent să o facă singura limbă oficială. Dar modul în care oamenii din fiecare țară a Uniunii Europene vorbesc engleza variază considerabil. Această hartă arată unde majoritatea oamenilor pot – și unde nu pot – purta o conversație în limba engleză.

14) Unde citesc oamenii limba engleză Wikipedia

Anglia a dominat în primele zile ale internetului. Dar limbile online sunt din ce în ce mai diverse. În 2010, engleza nu mai reprezenta majoritatea textelor scrise online, deoarece progresele tehnologice au facilitat afișarea alfabetelor non-romane. Cu toate acestea, engleza este limba dominantă a Wikipedia – atât dacă luăm în considerare limba în care sunt scrise articolele, cât și locurile în care oamenii folosesc versiunea în limba engleză, așa cum se arată pe această hartă.

15) De unde provin noile cuvinte englezești

Acest grafic fascinant, bazat pe datele din Oxford English Dictionary, arată de unde proveneau inițial cuvintele atunci când au început să apară în limba engleză. Cele mai multe cuvinte provin inițial din limbi germanice, limbi romanice sau latine, sau sunt formate din cuvinte englezești deja folosite. Dar, după cum arată această captură de ecran din 1950, cuvintele vin în limba engleză și din întreaga lume.

16) Cum se schimbă vocabularul în funcție de ceea ce scrii

Împrumutul cuvintelor din alte limbi nu s-a oprit atunci când engleza veche a evoluat în engleza medie. Iluminismul a adus un aflux de cuvinte grecești și latinești în engleză – cuvinte pentru concepte științifice care au trecut la o utilizare mai largă pe măsură ce știința se dezvolta. Vocabularul științific se bazează încă, de obicei, pe rădăcini grecești sau latine care nu sunt folosite în conversația obișnuită. Pe de altă parte, Mark Twain, maestrul dialectului american, s-a bazat foarte mult pe vechile și bunele cuvinte anglo-saxone în opera sa, o reflectare a rezistenței acestor cuvinte foarte vechi pentru cele mai obișnuite concepte din viața de zi cu zi.

17) Vocabularul lui Shakespeare vs. rapperi

Designerul Matt Daniels a analizat primele 35.000 de cuvinte din versurile rap ale artiștilor – și primele 35.000 de cuvinte din Moby-Dick, alături de 35.000 de cuvinte din piesele lui Shakespeare – pentru a compara dimensiunea vocabularului lor. El a constatat că unii au vocabulare mai mari decât Shakespeare sau Melville. Desigur, dimensiunea vocabularului nu este singura măsură a măiestriei artistice. Dar este o privire interesantă asupra modului în care s-a schimbat limba engleză.

18) Unde elevii de limba engleză vorbesc limba în mod competent

Angleza este a doua cea mai vorbită limbă din lume. Dar există chiar mai multe persoane care învață limba engleză (vorbitori secundari) decât persoane care declară că engleza este prima lor limbă. Iată unde oamenii tind să obțină rezultate bune și slabe la testele de limba engleză de la Education First. Țările verzi și albastre au niveluri de competență mai ridicate decât cele roșii, galbene și portocalii. Țările scandinave, Finlanda, Polonia și Austria se descurcă cel mai bine. Orientul Mijlociu, în general, duce lipsă de vorbitori de limba engleză competenți.

19) Scoruri la Testul de limba engleză ca limbă străină

Testul de limba engleză ca limbă străină (TOEFL) este necesar, printre altele, pentru ca studenții străini din țările care nu vorbesc limba engleză să se înscrie la universitățile americane. Iată unde studenții tind să obțină rezultate bune. (Țările vorbitoare de limbă engleză sunt incluse pe hartă, dar testul este necesar doar pentru persoanele pentru care engleza nu este prima limbă). Olanda obține cel mai bun scor: o medie de 100 de puncte din 120 posibile.

20) Imigranții din SUA învață engleza mai repede decât generațiile anterioare

Concerturile legate de faptul că imigranții se asimilează sau nu în SUA se concentrează adesea pe criticile conform cărora aceștia nu învață engleza suficient de repede (gândiți-vă la indignarea față de sistemele telefonice care vă cer să selectați engleza sau spaniola). Dar, de fapt, imigranții din SUA de astăzi învață și folosesc engleza mult mai repede decât imigranții de la începutul secolului XX. Mai mult de 75% dintre toți imigranții, și puțin mai puțin de 75% dintre imigranții vorbitori de limbă spaniolă, vorbesc engleza în primii cinci ani, față de mai puțin de 50% dintre imigranții din perioada 1900-1920.

Dialecte și regionalisme

21) De unde provin Cockneys

Definiția tradițională a unui Cockney în Londra este cineva născut la mică distanță de clopotele de la St.Mary-le-Bow church — zona evidențiată în cafeniu pe această hartă. (Cercurile mai mici din interiorul acesteia sunt locurile în care clopotele se aud mai tare în lumea modernă mai zgomotoasă). Accentul sau dialectul distinctiv Cockney este cel mai bine cunoscut pentru argoul său cu rime, care datează cel puțin din secolul al XIX-lea. Argoul începe ca rime, dar de multe ori cuvântul care rimează este abandonat – „to have a butcher’s”, care înseamnă „a arunca o privire”, a provenit din rima dintre „butcher’s hook” și „look”. Expresia „a sufla o zmeură” – care s-a răspândit mult dincolo de Londra – provine inițial din rima lui „raspberry tart” cu „fart.”)

22) Dialecte și accente în Marea Britanie

Există trei tipuri generale de accente britanice în Anglia: engleza de nord, engleza de sud și accentul din Midlands. Una dintre cele mai evidente caracteristici este dacă „bath” se pronunță ca a din „cat” (așa cum este în SUA și în dialectele din nordul Angliei) sau ca a din „father” (așa cum este în dialectele din sudul Angliei). Între timp, accentul generic britanic este cunoscut sub numele de „Received Pronunciation”, care este practic un accent din sudul Angliei, folosit în rândul elitelor, care șterge diferențele regionale. Iată o înregistrare video cu o femeie care face 17 accente britanice, dintre care cele mai multe sunt prezentate pe hartă.

23) Schimbarea vocalelor nord-americane

Există o altă schimbare a vocalelor care are loc în engleza americană chiar acum. În regiunea Marilor Lacuri, se schimbă sunetele vocale scurte. Acest lucru este remarcabil, deoarece sunetele vocale scurte (gândiți-vă la „a” scurt din „cat”, mai degrabă decât la „a” lung din „Kate”) au supraviețuit de fapt Marii Schimbări a Vocalelor din secolul al XVII-lea. Sunetele vocale scurte nu s-au schimbat timp de sute de ani – dar acum se schimbă, în Milwaukee, Chicago, Cleveland și în alte orașe și chiar orașe mici din jurul Marilor Lacuri, cel puțin în rândul vorbitorilor albi. „Autobuze” se pronunță ca „șefi”. „Block” se pronunță ca „black”. Nimeni nu știe sigur de ce, dar se pare că a început încă din anii 1930. Harta arată ce zone au adoptat diferite stadii ale schimbării vocalelor.

24) Dialecte americane

Iată o hartă detaliată a modului în care vorbesc americanii. Dialectele de culoare verde aprins sunt toate subansambluri ale „nordului general” – un accent american generic folosit de aproximativ două treimi din SUA, potrivit lingvistului Robert Delaney, care a construit această hartă. Dar aceasta include mai multe subseturi. Accentul din estul Noii Anglii este accentul „pahk the cah in Hahvahd Yahd”. În sud, puteți vedea cum engleza s-a schimbat și cum nu s-a schimbat de-a lungul generațiilor. Accentul South Midland păstrează unele cuvinte din engleza elisabetană. Iar accentul din sudul de coastă păstrează unele vocabule coloniale, cum ar fi „catty-corner.”

25) You guys vs. y’all

Un lucru pe care engleza l-a pierdut în timp este utilul plural la persoana a doua. „You” a devenit standard undeva în anii 1500 și, spre deosebire de franceză (care face diferența între a vorbi cu o singură persoană și a vorbi cu mai multe, și între a vorbi cu cineva cu care ești intim și cu cineva cu care nu ești), este destul de mult un fel de „catchall”. Dar engleza americană a găsit o mulțime de modalități de a umple golul. Există „y’all” din sud, „yinz” din Pittsburgh și „youse” din Boston. Iată cum se adresează oamenii din SUA mai multor persoane, conform hărților dialectale neprețuite ale lui Joshua Katz de la North Carolina State.

Învățați mai mult

40 de hărți care explică Primul Război Mondial
O hartă impresionantă a ultimei perioade în care fiecare țară europeană a fost ocupată
40 de hărți care explică Orientul Mijlociu

Credite

Scriitor Libby Nelson

Editori Sarah Kliff, Max Fisher

Dezvoltator Yuri Victor

Redactor de redacție Ann Espuelas

Milioane de oameni apelează la Vox pentru a înțelege ce se întâmplă în știri. Misiunea noastră nu a fost niciodată mai vitală decât în acest moment: să dăm putere prin înțelegere. Contribuțiile financiare din partea cititorilor noștri sunt o parte esențială pentru susținerea activității noastre care necesită multe resurse și ne ajută să menținem jurnalismul nostru gratuit pentru toți. Ajutați-ne să menținem munca noastră gratuită pentru toți printr-o contribuție financiară începând de la doar 3 dolari.