Deși nici Harvard, nici Radcliffe nu au stabilit o dată în cărți, ele au confirmat ceea ce se aștepta de mult timp: o fuziune între cele două școli va fi inevitabilă. După multe discuții în contradictoriu, Radcliffe și-a luat un angajament public în februarie 1969 de a se uni cu vecinul său în viitorul apropiat.
La 3 martie 1969, Harvard Corporation – cel mai înalt organism de conducere al Universității – a votat în mod oficial pentru a începe procesul de fuziune – o decizie care ar pune capăt la aproape un secol de separare între cele două instituții.
Fuziunea a venit pe urmele unei tendințe naționale mai largi către co-educație, potrivit lui Eleanor T. Hobbs ’69. Doi dintre colegii de la Harvard – Universitatea Princeton și Universitatea Yale – au anunțat că vor începe să admită femei în același an. Aceste mișcări în direcția echității de gen au coincis cu ascensiunea feminismului din al doilea val – o mișcare în timpul căreia femeile au început să pună sub semnul întrebării rolurile tradiționale de gen, a spus Hobbs.
Implementarea uniunii ar fi implicat o planificare meticuloasă. Administratorii au petrecut lunile care au urmat votului gândindu-se cum să funcționeze ca o singură instituție coeducațională și să rezolve inegalitățile de lungă durată dintre bărbații de la Harvard și femeile de la Radcliffe.
Radcliffe alumna Ruth M. Moscovitch ’69 a spus că multe conversații la reuniunile ei de astăzi se învârt în jurul „modului în care au fost tratate atunci.”
„Vă voi spune că o mulțime de timp la reuniuni, din partea colegilor mei de la Radcliffe, a fost petrecut cu ceea ce aș numi „exprimarea amărăciunii”, un fel de a scoate totul din sistemul nostru”, a spus Moscovitch.
„A Mile Apart and Separated”
Fondat în 1879, Radcliffe College și-a deschis porțile în Cambridge, prezentându-se ca o instituție dedicată educației femeilor sub conducerea primului său președinte, Elizabeth C. Agassiz. Radcliffe a primit apoi o cartă oficială din partea Commonwealth-ului din Massachusetts în 1894.
Prima cartă părea să facă aluzie la inevitabilitatea unirii dintre Harvard și Radcliffe. Documentul prevedea că fondurile și proprietățile Radcliffe puteau – în orice moment – să treacă la Harvard, dacă o astfel de mișcare ar fi fost în beneficiul ambelor instituții în obiectivele lor educaționale.
Procesul de obținere a acestui beneficiu reciproc a luat forma unor discuții pe mai multe teme între Harvard și Radcliffe la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970. O mare parte din conversație s-a axat pe locuințele pentru studenți, studenții ambelor colegii făcând presiuni asupra administrației pentru a sprijini reședința coeducațională.
Înainte de fuziune, femeile locuiau în căminele din Radcliffe Quadrangle – cunoscut și sub numele de „Quad” – în timp ce bărbații locuiau în casele de la Harvard de-a lungul râului Charles, în ceea ce Hobbs a descris drept „locuințe separate, dar inegale”.”
Diverse studente de la Radcliffe au declarat că au fost private de aceleași oportunități de îmbogățire educațională pe care le aveau bărbații în afara sălii de clasă. Femeilor li s-a interzis să se alăture comunităților de la Harvard House, ceea ce le-a determinat să facă presiuni pentru integrarea sistemului de case.
La începutul existenței Radcliffe, cursurile pentru femeile de la Radcliffe erau separate de cele pentru bărbații de la Harvard, deși toate erau predate de profesori de la Harvard, potrivit site-ului web al Colegiului. În 1946, clasele de la Harvard au devenit mixte, deși membrii facultății de la Harvard erau responsabili de pregătirea academică a studenților de la Radcliffe și nu jucau niciun rol în implicarea lor socială sau extracurriculară.
Președintele de atunci al Radcliffe, Mary I. Bunting a încercat să introducă o viață de cămin mai vibrantă în căminele școlii, dar Hobbs a spus că încă nu se ridica la nivelul vieții de cămin de la Harvard.
„Nu erau bursieri și absolvenți și cadre didactice care locuiau acolo și nu existau prânzuri și cine academice riguroase și lucruri de genul acesta”, a spus Hobbs. „Era într-un fel foarte diluat.”
Hobbs și alții, inclusiv Moscovitch și Judith T. Seligson ’72, au spus că distanța de la Quad la Yard a pus dificultăți semnificative asupra programului zilnic al studenților de la Radcliffe și a navetelor rezultate. De asemenea, studenților de la Radcliffe nu li s-a permis să mănânce la casele de la River, care erau mai aproape de principalele clădiri academice din campus.
Paul D. Guyer ’69 a spus că naveta era o „durere de cap” pentru studentele femei.
„Fără îndoială, au existat băieți care știau și se temeau de faptul că integrarea sistemului de locuințe însemna că unii băieți de la Harvard vor ajunge să locuiască pe Garden Street, iar apoi vor trebui să facă drumurile”, a spus Guyer.
Dincolo de naveta, locuințele separate făceau extrem de dificilă legătura cu studenții din afara propriei instituții, potrivit lui Seligson. Hobbs a spus că atât căminele de la Harvard, cât și cele de la Radcliffe mențineau „parietale” – reguli care reglementau vizitele celor de sex opus – care restricționau bărbații și femeile să petreacă timp în reședințele celorlalți.
Seligson a spus că aranjamentul rezidențial era ca și cum „trăiam la o milă distanță și separați.”
„Amândouă aveam diplome de la Harvard, mergeam la școală împreună, dar părea dificil să ne cunoaștem”, a spus Seligson.
Corp studențesc a favorizat în mod covârșitor locuințele mixte. Într-un sondaj din decembrie 1968 administrat de un subcomitet comun al Consiliului de Politici de la Harvard și al Uniunii Studenților de la Radcliffe, 90% dintre studenții de la Harvard și Radcliffe au votat în favoarea opțiunilor de locuințe mixte în unele cămine.
Seligson a spus că ea și Jared K. Rossman ’71 – membri ai subcomitetelor – au condus grupul pentru a sponsoriza o petiție care cerea locuințe mixte în februarie 1969.
Această petiție – semnată de peste 2.000 de studenți de la Harvard și Radcliffe și prezentată Corporației – a cerut ca locuințele mixte să fie o prioritate absolută și ca schimbările de integrare să fie făcute înainte de finalizarea unei fuziuni instituționale, potrivit lui Seligson.
În 1972, bărbații au intrat pentru prima dată în loteria pentru locuințe în Quad și, cinci ani mai târziu, cele două instituții au realizat integrarea financiară. Cu toate acestea, fuziunea a fost finalizată oficial abia în 1999, potrivit site-ului Colegiului.
Reflectând asupra integrării sistemului rezidențial, Hobbs a spus că a fost interesant să vadă cum bărbații au experimentat inconvenientele asociate cu casele din Quad.
„În anul în care bărbații au fost repartizați jos în Quadrangle au început sistemul de navetă”, a spus Hobbs. „Nu-i așa că este ironic? Desigur, băieții nu puteau merge pe jos atât de departe.”
‘Identitatea Radcliffe’
Peste locuințe, absolvenții de la Radcliffe, precum Moscovitch, au declarat, de asemenea, că au fost frustrați de modul în care li s-a refuzat în mod obișnuit accesul la bibliotecile Harvard și la facilitățile sportive.
„Cel mai mare exemplu a fost faptul că nu ni s-a permis să intrăm în Biblioteca Lamont”, a spus Moscovitch. „Și dacă urmai anumite cursuri, cărțile care erau în rezervă pentru acel curs se aflau toate în Biblioteca Lamont.”
Hobbs – membru al echipei de înot de la Radcliffe – a spus că studenților de la Radcliffe nu li s-a permis să înoate în instalația atletică interioară, cunoscută acum sub numele de Malkin Athletic Center, până în 1970.
„Întotdeauna a trebuit să înotăm în vechea piscină Radcliffe, care era jos, în curte, și nici măcar nu era o piscină de dimensiuni standard”, a spus Hobbs.
Moscovitch a spus că multe dintre aceste restricții au făcut ca femeile din Radcliffe să se simtă ca niște „cetățeni de mâna a doua”. Moscovitch a remarcat că acest sentiment a fost accentuat de lipsa profesorilor de sex feminin de la Harvard.
Marian B. Schwartz ’73, care a studiat Studii slave, a spus că departamentul ei nu ar permite ca profesorii de sex feminin să predea cursurile sale de literatură.
„Era cu siguranță un departament dominat de bărbați, un departament foarte mic, dar dominat de bărbați”, a spus Schwartz.
În timp ce coeducarea a devenit un viitor legitim pentru Harvard și Radcliffe, Seligson a spus că au existat preocupări cu privire la modul în care vor fi integrate cele două instituții cu tradiții, populații de studenți și servicii foarte diferite. În special, aceste întrebări s-au axat pe modul în care să navigheze raportul de patru la unu dintre studenții de sex masculin și studentele de sex feminin, fără a scădea numărul de acceptanți de sex masculin sau fără a depăși limitele de finanțare ale Harvard.
În ciuda beneficiilor fuziunii, unele femei de la Radcliffe s-au îngrijorat că unirea cu Harvard ar șterge istoria educației femeilor la Radcliffe.
„Multe femei, și pe bună dreptate, nu au vrut să renunțe la identitatea Radcliffe”, a spus Seligson.
În special, Ellen Messer ’70 – președinta de atunci a Uniunii Studenților de la Radcliffe – a spus că spera ca fuziunea să nu ducă studenții de la Radcliffe să se „scufunde” și să-și piardă contribuția la procesele instituționale ale școlii.
„Acesta a fost aspectul Radcliffe despre care ai spune acum că are un avantaj comparativ, că a dezvoltat de fapt instituțiile în care studenții au vorbit cu administratorii, am vorbit cu Consiliul Radcliffe, am vorbit cu Consiliul de Administrație în probleme relevante pentru viața studențească”, a spus Messer. „Eram cu mult înaintea lui Harvard în această privință.”
În ceea ce privește Radcliffe în sine, moștenirea instituției trăiește acum la Radcliffe Institute of Advanced Study – o instituție dedicată „creării și împărtășirii ideilor transformatoare în domeniul artelor, științelor umaniste, științelor și științelor sociale”, potrivit site-ului său.
Schwartz a numit fuziunea „unul dintre cele mai bune lucruri pe care Harvard le-ar fi putut face.”
„Pur și simplu a ridicat tot felul de tensiuni și conflicte”, a spus ea. „Și ne-a făcut mai mult ca niște ființe umane normale, în loc să avem această separare artificială, care a fost destul de severă.”
-Staff writer Katelyn X. Li poate fi contactată la [email protected]. Urmăriți-o pe Twitter @KatelynLi2
.