Nume
Gojira (ゴジラ) este un portmanteau al cuvintelor japoneze: gorira (ゴリラ, „gorilă”) și kujira (鯨 (クジラ), „balenă”), datorită faptului că, într-o etapă de planificare, Godzilla a fost descrisă ca fiind „o încrucișare între o gorilă și o balenă”, datorită mărimii, puterii și originii sale acvatice. O poveste populară spune că „Gojira” era de fapt porecla unui muncitor de scenă corpolent de la studioul Toho. Kimi Honda, văduva regizorului, a respins această ipoteză într-un documentar BBC din 1998 dedicat lui Godzilla: „Băieților din culisele de la Toho le plăcea să glumească cu povești mari.”
Numele lui Godzilla a fost scris în ateji ca Gojira (呉爾羅), unde kanji-urile sunt folosite pentru valoarea fonetică și nu pentru semnificație. Pronunția japoneză a numelui este (
ascultă); forma anglicizată este /ɡɒdˈzɪlə/, cu prima silabă pronunțată ca și cuvântul „god”, iar restul rimează cu „gorilla”. În sistemul de romanizare Hepburn, numele lui Godzilla este redat ca „Gojira”, în timp ce în sistemul de romanizare Kunrei este redat ca „Gozira”.
În timpul dezvoltării versiunii americane a filmului Godzilla Raids Again (1955), numele lui Godzilla a fost schimbat în „Gigantis” de către producătorul Paul Schreibman, care dorea să creeze un personaj distinct de Godzilla.
Caracteristici
În contextul filmelor japoneze, originile exacte ale lui Godzilla variază, dar în general este descrisă ca un monstru marin preistoric uriaș, violent, trezit și împuternicit de radiațiile nucleare. Deși detaliile specifice ale apariției lui Godzilla au variat ușor de-a lungul anilor, impresia generală a rămas constantă. Inspirat de Rhedosaurus fictiv creat de animatorul Ray Harryhausen pentru filmul „Bestia din 20.000 de brațe”, Godzilla a fost concepută ca un monstru reptilian amfibiu bazat pe conceptul liber al unui dinozaur cu o poziție verticală dreaptă, piele solzoasă, un trunchi antropomorf cu brațe musculoase, plăci osoase lobate de-a lungul spatelui și cozii și o frunte încrețită.
Directorul artistic Akira Watanabe a combinat atributele unui Tyrannosaurus, ale unui Iguanodon, ale unui Stegosaurus și ale unui aligator pentru a forma un fel de chimeră amestecată, inspirată de ilustrațiile dintr-un număr al revistei Life. Pentru a sublinia relația monstrului cu bomba atomică, textura pielii sale a fost inspirată de cicatricile cheloide observate la supraviețuitorii de la Hiroshima. Modelul de bază are o față de reptilă, o constituție robustă, o poziție verticală, o coadă lungă și trei rânduri de plăci zimțate de-a lungul spatelui. În filmul original, plăcile au fost adăugate în scopuri pur estetice, pentru a o diferenția și mai mult pe Godzilla de orice altă creatură vie sau dispărută. Godzilla este uneori descrisă ca fiind verde în benzile desenate, desenele animate și afișele de film, dar costumele folosite în filme erau de obicei vopsite în gri cărbune cu plăci dorsale albe ca osul până la filmul Godzilla 2000: Millennium.
În filmele originale japoneze, Godzilla și toți ceilalți monștri sunt numiți cu pronume de gen neutru echivalente cu „it”, în timp ce în versiunile dublate în limba engleză, Godzilla este descrisă în mod explicit ca fiind de sex masculin. În cartea sa, co-creatorul Godzilla, Tomoyuki Tanaka, a sugerat că monstrul era probabil de sex masculin. În filmul Godzilla din 1998, monstrul este menționat ca fiind de sex masculin și este descris depunând ouă prin partenogeneză. În filmele Legendary Godzilla, Godzilla este menționată ca fiind masculină.
Alegația și motivațiile lui Godzilla s-au schimbat de la un film la altul pentru a se potrivi nevoilor poveștii. Deși lui Godzilla nu-i plac oamenii, va lupta alături de umanitate împotriva amenințărilor comune. Cu toate acestea, nu face niciun efort special pentru a proteja viața sau proprietatea umană și se va întoarce împotriva aliaților săi umani dintr-un capriciu. Nu este motivată să atace de instinctul de prădător: nu mănâncă oameni și, în schimb, se hrănește cu radiații nucleare și cu o dietă omnivoră. Atunci când a fost întrebat dacă Godzilla este „bună sau rea”, producătorul Shogo Tomiyama a comparat-o cu un „Zeu al distrugerii” shintoist, care nu are o acțiune morală și nu poate fi ținut la standardele umane de bine și rău. „El distruge totul în totalitate și apoi are loc o renaștere. Ceva nou și proaspăt poate începe.”
Abilități
Arma caracteristică a lui Godzilla este „fasciculul de căldură atomică” (cunoscut și sub numele de „suflare atomică”), energie nucleară pe care o generează în interiorul corpului său, folosește forța electromagnetică pentru a o concentra într-un proiectil de mare viteză asemănător unui laser și o eliberează din fălci sub forma unui fascicul radioactiv albastru sau roșu. Departamentul de efecte speciale al Toho a folosit diverse tehnici pentru a reda fasciculul, de la flăcări fizice alimentate cu gaz la foc desenat manual sau generat pe calculator. Godzilla este prezentată ca posedând o forță fizică și o musculatură imense. Haruo Nakajima, actorul care a interpretat-o pe Godzilla în filmele originale, a fost centură neagră la judo și și-a folosit expertiza pentru a coregrafia secvențele de luptă.
Godzilla este amfibie: are o preferință pentru traversarea hidrosferei Pământului atunci când se află în hibernare sau migrație, poate respira sub apă și este descrisă în filmul original de către personajul Dr. Yamane ca fiind o formă de tranziție între o reptilă marină și una terestră. Godzilla este prezentată ca având o mare vitalitate: este imună la armele convenționale datorită pielii sale robuste și capacității de regenerare, iar ca urmare a faptului că a supraviețuit unei explozii nucleare, nu poate fi distrusă de nimic mai puțin puternic. Are un organ producător de impulsuri electromagnetice în corpul său, care generează un scut permeabil asimetric, făcându-l impenetrabil la toate daunele, cu excepția unei perioade scurte în care organul se reciclează.
Diverse filme necanonice, emisiuni de televiziune, benzi desenate și jocuri au înfățișat-o pe Godzilla cu puteri suplimentare, cum ar fi un impuls atomic, magnetism, precogniție, mingi de foc, o mușcătură electrică, o viteză supraomenească, raze laser emise de ochii săi și chiar zbor.
Răget
Godzilla are un răget disilabic distinctiv (transcris în mai multe benzi desenate ca Skreeeonk!), care a fost creat de compozitorul Akira Ifukube, care a produs sunetul frecând o mănușă acoperită cu rășină de smoală de pin de-a lungul coardei unui contrabas și apoi încetinind redarea. În versiunea americană a filmului Godzilla Raids Again (1955) intitulată Gigantis the Fire Monster (1959), răgetul lui Godzilla a fost înlocuit în mare parte cu cel al monstrului Anguirus. De la Întoarcerea lui Godzilla (1984) până la Godzilla vs. King Ghidorah (1991), Godzilla a primit un răget mai profund și cu un sunet mai amenințător decât în filmele anterioare, deși această schimbare a fost anulată începând cu Godzilla vs. Mothra (1992). Pentru filmul american din 2014, editorii de sunet Ethan Van der Ryn și Erik Aadahl au refuzat să dezvăluie sursa sunetelor folosite pentru răgetul Godzillei lor. Aadahl a descris cele două silabe ale răgetului ca reprezentând două reacții emoționale diferite, prima exprimând furia, iar cea de-a doua transmițând sufletul personajului.
Dimensiuni
Dimensiunile lui Godzilla sunt incoerente, schimbându-se de la un film la altul și chiar de la o scenă la alta de dragul licenței artistice. Decorurile și costumele în miniatură au fost construite de obicei la o scară de 1⁄25-1⁄50 și filmate la 240 de cadre pe secundă pentru a crea iluzia unei dimensiuni mari. În filmul original din 1954, Godzilla a fost redată la scară pentru a avea o înălțime de 50 m (164 ft). Acest lucru a fost făcut pentru ca Godzilla să poată trage cu ochiul doar peste cele mai mari clădiri din Tokyo la acea vreme. În versiunea americană din 1956, se estimează că Godzilla are o înălțime de 122 m (400 ft), deoarece producătorul Joseph E. Levine a considerat că 50 m nu sună „suficient de puternic”.
Pe măsură ce seria a progresat, Toho avea să redimensioneze personajul, făcându-l în cele din urmă pe Godzilla înalt de până la 100 m (328 ft). Acest lucru a fost făcut pentru a nu fi eclipsat de clădirile mai noi și mai mari din orizontul orașului Tokyo, cum ar fi clădirea guvernului metropolitan din Tokyo, înaltă de 243 m (797 ft), pe care Godzilla a distrus-o în filmul Godzilla vs. King Ghidorah (1991). Informații suplimentare, cum ar fi profilurile personajelor, ar descrie, de asemenea, că Godzilla ar cântări între 20.000 și 60.000 de tone metrice (22.000 și 66.000 de tone scurte).
În filmul american Godzilla (2014) de la Legendary Pictures, Godzilla a fost redimensionată pentru a avea 108,2 m (355 ft) și a cântări 90.000 de tone scurte (82.000 de tone metrice), ceea ce o face cea mai mare versiune cinematografică de la acel moment. Regizorul Gareth Edwards a vrut ca Godzilla „să fie atât de mare încât să poată fi văzută din orice punct al orașului, dar nu prea mare încât să nu poată fi ascunsă”. Pentru Shin Godzilla (2016), Godzilla a fost făcută chiar mai înaltă decât versiunea legendară, la 118,5 m (389 ft). În Godzilla: Planet of the Monsters (2017), înălțimea lui Godzilla a fost mărită și mai mult, ajungând la 300 m (984 ft), cea mai mare înălțime pentru personaj până în prezent. În Godzilla: Regele monștrilor (2019), înălțimea lui Godzilla a fost mărită la 119,8 m (393 ft) față de încarnarea din 2014.
Detalii ale efectelor speciale
Aparența lui Godzilla a fost reprezentată în mod tradițional în filme de un actor care purta un costum de latex, deși personajul a fost, de asemenea, redat în formă animatronică, stop-motion și generată pe calculator. Inspirându-se de la King Kong, artistul de efecte speciale Eiji Tsuburaya a vrut inițial ca Godzilla să fie portretizată prin stop-motion, dar termenele de execuție prohibitive și lipsa de animatori experimentați în Japonia la acea vreme au făcut ca costumarea să fie mai practică.
Primul costum a constat dintr-o cavitate corporală făcută din fire subțiri și bambus înfășurat în sârmă de pui pentru susținere și acoperit cu țesătură și perne, care au fost apoi acoperite cu latex. Primul costum era ținut împreună de mici cârlige pe spate, deși costumele Godzilla ulterioare au încorporat un fermoar. Greutatea sa depășea 100 kg (220 lb). Înainte de 1984, majoritatea costumelor Godzilla au fost realizate de la zero, rezultând astfel ușoare modificări de design la fiecare apariție în film. Cele mai notabile modificări din 1962-1975 au fost reducerea numărului de degete de la picioare ale lui Godzilla și îndepărtarea urechilor exterioare ale personajului și a colților proeminenți, caracteristici care vor fi reincorporate ulterior în desenele lui Godzilla începând cu The Return of Godzilla (1984). Cel mai consistent design Godzilla a fost menținut de la Godzilla vs. Biollante (1989) până la Godzilla vs. Destoroyah (1995), când costumul a primit o față asemănătoare cu cea a unei pisici și rânduri duble de dinți.
Mai mulți actori de costume au avut dificultăți în interpretarea lui Godzilla din cauza greutății costumelor, a lipsei de ventilație și a vizibilității diminuate. Kenpachiro Satsuma, în special, care a interpretat-o pe Godzilla din 1984 până în 1995, a descris faptul că costumele Godzilla pe care le-a purtat erau chiar mai grele și mai fierbinți decât predecesorii lor din cauza încorporării animatronicii. Satsuma însuși a suferit numeroase probleme medicale în timpul mandatului său, inclusiv privare de oxigen, aproape înec, contuzii, șocuri electrice și lacerații la picioare din cauza faptului că întăriturile din sârmă de oțel ale costumelor s-au uzat prin căptușeala de cauciuc.
Problema ventilației a fost parțial rezolvată în costumul folosit în filmul Godzilla vs. SpaceGodzilla din 1994, care a fost primul care a inclus o conductă de aer care a permis actorilor din costume să reziste mai mult timp în timpul spectacolelor. În The Return of Godzilla (1984), în unele scene s-a folosit un Godzilla robotizat de 16 picioare înălțime (supranumit „Cybot Godzilla”) pentru a fi folosit în cadrele de prim-plan ale capului creaturii. Cybot Godzilla era format dintr-un endoschelet mecanic acționat hidraulic, acoperit cu o piele de uretan, care conținea 3.000 de piese acționate de calculator care îi permiteau să își încline capul și să își miște buzele și brațele.
În Godzilla (1998), artistul de efecte speciale Patrick Tatopoulos a fost instruit să o reproiecteze pe Godzilla ca pe un alergător incredibil de rapid. La un moment dat, s-a planificat să se folosească captura de mișcare de la un om pentru a crea mișcările Godzillei generate pe calculator, dar s-a spus că a ajuns să arate prea mult ca un om în costum. Ulterior, Tatopoulos a reimaginat creatura ca pe o creatură slabă, digitigradă, bipedă, asemănătoare unei iguane, care stătea cu spatele și coada paralele cu solul, redată prin CGI.
În câteva scene, monstrul a fost portretizat de cascadori în costume. Costumele erau similare cu cele folosite în filmele Toho, capetele actorilor fiind amplasate în regiunea gâtului monstrului, iar mișcările faciale controlate prin animatronice. Cu toate acestea, din cauza poziției orizontale a creaturii, cascadorii au trebuit să poarte extensii metalice pentru picioare, care le permiteau să stea la doi metri de sol, cu picioarele îndoite în față. Echipa de efecte speciale a filmului a construit, de asemenea, un Godzilla animatronic la scara 1⁄6 pentru scenele de prim-plan, a cărui dimensiune a depășit-o pe cea a T. rex-ului lui Stan Winston din Jurassic Park. Kurt Carley a realizat secvențele de animație în costum pentru Godzilla adultă.
În Godzilla (2014), personajul a fost portretizat în întregime prin CGI. Designul lui Godzilla din reboot a fost menit să rămână fidel celui din seria originală, deși echipa de efecte speciale a filmului s-a străduit să facă monstrul „mai dinamic decât un tip într-un costum mare de cauciuc”. Pentru a crea o versiune CG a lui Godzilla, Moving Picture Company (MPC) a studiat diverse animale, cum ar fi urși, dragoni Komodo, șopârle, lei și lupi, ceea ce i-a ajutat pe artiștii de efecte vizuale să vizualizeze structura corpului lui Godzilla, cum ar fi cea a structurii osoase, a grăsimii și a mușchilor care stau la baza acestuia, precum și grosimea și textura solzilor săi. Pentru unele dintre mișcările lui Godzilla s-a folosit, de asemenea, captura de mișcare. T. J. Storm a asigurat capturarea performanțelor pentru Godzilla, purtând senzori în fața unui ecran verde. Storm a reluat rolul lui Godzilla în Godzilla: Regele monștrilor, interpretând personajul prin captura de performanță. În Shin Godzilla, cea mai mare parte a personajului a fost portretizată prin CGI, Mansai Nomura interpretându-l pe Godzilla prin captura de mișcare.
.