Leziunea nervului musculo-cutanat poate fi cauzată de trei mecanisme: microtraumatisme repetate, traumatisme indirecte sau traumatisme directe asupra nervului. Suprasolicitarea mușchilor coracobrahial, biceps și brahial poate determina întinderea sau comprimarea nervului musculo-cutanat. Cei care îl au se pot plânge de durere, furnicături sau senzație redusă pe partea laterală a antebrațului. Acest simptom poate fi reprodus prin apăsarea peste regiunea de sub procesul coracoidian (semnul lui Tinel pozitiv). Durerea poate fi reprodusă, de asemenea, prin flexia brațului împotriva rezistenței. Alte diagnostice diferențiale care pot mima simptomele de paralizie musculocutanată sunt: radiculopatie C6 (durerea poate fi produsă de mișcarea gâtului), tendinopatia capului lung al bicepsului (fără deficite motorii sau senzoriale), durere a șanțului bicipital (ameliorată prin injectarea articulației umărului). Testul electromiografic arată o leziune neuronală ușoară la nivelul mușchilor biceps și brahial, cu o conducere motorie și senzitivă mai lentă peste punctul Erb.
În traumatismele indirecte, abducția și retropoziția violentă a umărului pot întinde și lezarea nervului musculo-cutanat. Cei cu acest tip de leziune se prezintă cu durere, senzație redusă și furnicături în partea laterală a antebrațului (nervul cutanat antebrahial lateral – ramură terminală numai senzitivă a nervului musculo-cutanat) cu reducerea forței de flexie a cotului. Semnul lui Tinel poate fi pozitiv. Diagnosticul diferențial include leziuni ale rădăcinilor nervoase C5 și C6 ale plexului brahial, unde se pierde abducția, rotația externă și flexia cotului. Pe de altă parte, ruptura bicepsului poate cauza pierderea flexiei cotului fără deficite senzoriale. Ruptura CAPULUI SCURT al bicepsului poate scădea forța de flexie a cotului, în cazul în care mușchiul brahial este intact. Ruptura CAPULUI LUNG al bicepsului duce la o slăbire ușoară a supinației antebrațului, atâta timp cât mușchiul supinator este intact. Testul electromiografic este negativ.
În cazul traumatismelor directe, fractură de humerus, împușcături de armă, leziuni cu bucăți de sticlă și altele, pot provoca leziunea nervului musculo-cutanat.
Leziunile nervoase iatrogene (de exemplu, în timpul unei intervenții chirurgicale ortopedice care implică o fixare internă a humerusului) sunt relativ frecvente și, într-un anumit procent de cazuri, probabil inevitabile, deși o cunoaștere adecvată a anatomiei chirurgicale poate ajuta la reducerea frecvenței sale.
Nevroliza și grefa de nerv sunt opțiunile de tratament pentru leziunile de mai sus.
.