O dezarticulare a genunchiului (numită uneori „prin genunchi”) este o amputație care implică păstrarea femurului intact. Cu toate acestea, tendoanele și ligamentele care leagă femurul (osul coapsei) de tibie (osul tibiei) sunt detașate.
Există mai multe avantaje ale dezarticulației genunchiului față de amputația transfemurală tradițională (deasupra genunchiului). Primul este, scăderea timpului de reabilitare, deoarece există o traumă mai mică la nivelul femurului. În al doilea rând, grupul de mușchi aductori (mușchii care aduc piciorul spre corp) este încă intact. Acest lucru face ca pacientul să aibă mai mult control asupra membrului său rezidual. Al treilea avantaj este că, capătul femurului poate prelua o parte din greutate în loc să o suporte prin ischion (osul de șezut).
Lungimea membrului rezidual este cât mai mare posibil (întregul femur), ceea ce echivalează cu mai mult control asupra protezei. Acest lucru se poate traduce prin mai multă stabilitate și un mers mai bun.
În ciuda avantajelor, nivelul de dezarticulare a genunchiului reprezintă o provocare interesantă pentru pacient și pentru protetician. Capătul femurului este mai mare decât zona de deasupra lui, ceea ce înseamnă că poate fi dificil de acomodat această zonă. Deoarece femurul este complet intact, acesta poate coborî centrul genunchiului persoanei în comparație cu partea opusă și poate limita opțiunile de componente.
Din cauza acestor tipuri de provocări, puțini proteticieni, atunci când sunt consultați înainte de amputare de către un chirurg sau un pacient, vor recomanda acest nivel în locul nivelului transfemural tradițional.
.