Secțiile de presă se luptă cu standardele de stil pentru cuvintele arabe.
De Andy Zieminski
Zieminski ([email protected]) este asistent editorial AJR.
Pentru aproape 25 de ani, Manualul de stil al Associated Press a aderat la „Coran” și „Mohammed” ca mod corect de a scrie două cuvinte arabe utilizate în mod obișnuit. Apoi, în 2000, a optat în schimb pentru „Coran” și „Mahomed”, iar în ediția tipărită din 2003 a adăugat o intrare pentru „al-Qaida”. Modificările reflectă un act de echilibrare care are loc nu numai la AP, ci și în redacțiile din întreaga țară. Într-un interviu prin e-mail, editorul Stylebook, Norm Goldstein, a scris: „Încercăm să găsim o ortografie care să fie ușor de înțeles pentru cititorii din Statele Unite și cât mai apropiată de pronunția reală”. Dar, după cum au explicat redactorii de la San Antonio la Detroit pentru AJR, arbitrii stilului nu sunt neapărat de acord.
Dan Puckett, redactor, San Antonio Express-News:
Noile variante creează confuzie, spune Puckett, care nu este de acord cu decizia AP de a schimba unele dintre ortografiile stabilite. „Am auzit oameni care s-au împotmolit în „Quran” cu „Q”, spunând: „Cum se pronunță asta?”.” Puckett, fost președinte al comitetului de redactare a manualului de stil al cotidianului St. Petersburg Times, consideră că americanii sunt mai puțin predispuși să pronunțe greșit „Coran” pentru că este mai familiar.
Kay Siblani, editor executiv, Arab American News:
Siblani, care conduce un ziar bilingv care deservește comunitatea arabo-americană din sud-estul statului Michigan, nu-i place când oamenii se referă la cartea sfântă islamică cu accent pe prima silabă, ca în „Koe-ran”. „Este ca și cum ai spune „A-rab” sau „Sa-dam””, spune ea. „Este ca un fel de denigrare intenționată”. În ceea ce privește ortografia, ea spune că ziarele ar trebui să folosească una care să reflecte mai bine pronunția originală – Qur’an.
Alex Cruden, redactor-șef al birourilor de redacție, Detroit Free Press:
„Încercăm să fim clari și consecvenți pentru toți cititorii și, în același timp, încercăm să fim sensibili la grupurile mai mici”, spune Cruden, al cărui ziar circulă într-o zonă puternic populată de arabo-americani. „Sensibilitatea este importantă dacă există percepția că o publicație nu înțelege, ceea ce poate fi transmis printr-o anumită ortografie.” The Free Press obișnuia să folosească „Koran”, dar în urmă cu un an sau doi, stilul său s-a schimbat în „Quran”. El oferă un exemplu analog: „Unele grupuri se numesc pe sine hispanici, iar altele latino. La fel cu indienii și nativii americani. Stilul nostru este să le spunem cum se numesc ei înșiși”.
David Jrolf, editor de noapte, Boston Globe:
The Globe, spune Jrolf, folosește o serie de criterii – „ceea ce vedem în mass-media, documente publice, ceea ce ne spune biroul nostru din străinătate” – pentru a-și determina stilul. Folosește ortografia „Coran” pentru că „avem un public american”, spune Jrolf. „Trebuie să folosim ceea ce ar fi cel mai comun pentru publicul nostru”. Ortografia „Shi’ite”, însă, se bazează pe un raționament diferit. „Ni s-a spus că este mai acceptat în Orientul Mijlociu cu un apostrof”, spune Jrolf. Iar „Al Qaeda” a trecut prin mai multe încarnări înainte de 11 septembrie 2001, când a apărut în momente diferite ca „al Qaeda”, „al-Qaeda” și „Al-Qaeda”. În cele din urmă, ziarul a optat pentru Al Qaeda.
Ray Hanania, editorialist independent:
Hanania, un american de origine palestiniană care scrie o rubrică sindicalizată despre Orientul Mijlociu, ar dori să vadă un standard la nivel de industrie pentru ortografia cuvintelor arabe pentru a atenua neînțelegerile. „Dacă scriu „Mohammed” în articolul meu ca editorialist ne-arab”, spune el, „cititorii care se întâmplă să fie arabi sau musulmani sau amândoi vor înțelege un înțeles pe care scriitorul nu l-a avut în vedere.” Dar, având în vedere diversitatea lumii vorbitoare de limbă arabă, el recunoaște că un stil universal ar fi dificil de realizat: „Nimeni din Orientul Mijlociu nu va începe…un manual de stil al lumii arabe.”